Decizia Curții de Apel București, care a statuat că fostul senator PNL de Gorj, Dumitru Dian Popescu, a fost de fapt un colaborator al Securității în temeiul articolului 2 litera b) din OUG nr. 24/2008, nu este doar corectă, este împănată de echitate juridică și morală. Nu este suficient a spune că actele lui „MARIUS” reprezintă o simplă eroare de judecată; sunt cel puțin o imixtiune gravă în sfera vieții private în numele unui regim odios, și, în același timp, o trădarea a principiilor fundamentale ale unei societăți libere care repudiază totalitarismul comunist.
Este esențial a recunoaște că atributele juridice însuşite de prorocirea CNSAS nu sunt doar un exercițiu de interpretare a legislației relevante; ele reflectă o diligență necesară de a pune în lumină actele care au încălcat baza morală a societăţii. Informațiile furnizate de Popescu nu doar că au întărit maşinăria represivă a regimului comunist, dar au și atentat la libertatea de expresie și la dreptul individului de a critică deschis politici în detrimentul societății.
Conformitatea acestei situații cu prevederile stipulate în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, nu lasă loc de îndoială. Interpretarea juridică a CNSAS este impecabilă şi necruțătoare. În plus, trebuie să subliniez că consecințele actului de „turnătorie” – monitorizarea și intimidarea persoanei vizate, sugerate de măsurile adoptate de Securitate – sunt incompatibile cu principiile etice pe care se clădește o societate democratică. Adevărata față a colaboraționismului este mereu una de desconsiderare a demnității umane și a drepturilor fundamentale.
Asumarea unor astfel de acte și responsabilizarea celor implicați sunt necesare pentru reconcilierea cu trecutul și consolidarea statului de drept. Cazul lui Dumitru Dian Popescu, așa cum a fost examinat și concluzionat de către Curtea de Apel București, este nu doar o chestiune de arhivare a istoriei, ci un test al angajamentului nostru colectiv față de adevăr și de justiție.
În concluzie, decizia judecătorească și diligența CNSAS în acest caz reprezintă un exemplu de urmat în lupta împotriva amneziei colective și a impunității, demonstrând că trecutul nu poate fi niciodată prea îndepărtat pentru a scăpa de responsabilitatea juridică și morală.