În contextul unei societăți în care justiția pare adesea învăluită într-un val de mister și complicații, drama familiei din Oradea, pe care o dezvăluim astăzi, reprezintă un caz emblematic pentru disfuncționalitățile sistemului judiciar. Dosarul în cauză aduce în prim-plan o serie de decizii ale magistraților care încalcă elementarul bunul simț și echitatea, arătând cât de profund poate afecta o justiție slabă viețile celor implicați.
Ni se tot spune că nu avem cum să discutăm sau să facem publice dosare care încă sunt pe rol, ca să nu influențăm cumva justiția. Această justiție care nu greșește niciodată, ar trebui lăsată să plutească pe norul imaculat inaccesibil muritorilor de rând. Noi credem că dacă vezi un orb că se îndreaptă spre prăpastie, ar trebui avertizat, iar noi știm cu toții că justiția e oarbă și credem că ar trebui trasă de mânecă, prin următorii săi vajnici reprezentanți responsabili de această dramă: Ioan Timiș, Anda Diana Ionescu, Denisa Vidican, Șerban Rareș, Gabriela Antohi și Vladimir Muntean, iar polițiștii împreună cu care aceștia au lucrat sunt Dana Diugan și Alin Tuduce.
Pe parcursul a peste 11 ani, doi copii au fost șicanați și târâți la expertize, psihologi, polițiști, procurori și judecători în mod nejustificat de mamă, iar părintele care le-a oferit siguranță și dragoste, din cauza unei interpretări discutabile a ‘alienării parentale’ a fost condamnat la închisoare. Recent, o nouă victimă a acestei abordări, un al treilea copil din aceeași familie, se confruntă cu pericolul de a-și pierde ambii părinți care sunt confruntați cu pedepse privative de libertate în urma unor sentințe controversate.
Sorin Roșca Stănescu a publicat un interviu cu unul dintre acești copii, Dariana Andor care a povestit despre propriile experiențe traumatizante. Povestea sa dezvăluie o realitate cutremurătoare: ea și fratele său minor au suferit ani de zile bătăile și certurile mamei; instanțele civile din Bihor au stabilit că ea și fratele ei vor locui la tată și că mama nu se poate apropia de școala ei, după ce a bătut-o, dar mama și-a continuat atacurile asupra copiilor, încercând să-i ia cu forța, cu executorul judecătoresc și cu poliția.
Vă puteți imagina o mamă care după ce i-a bătut, încearcă să ia cu forța cu executorul judecătoresc copiii care fug de ea și executorul judecătoresc scrie negru pe alb că nu vor copiii să iasă la mamă?
După ce DGASPC, Executorul judecătoresc, poliția și parchetul stabilește prin rapoarte psihologice și ordonanțe de clasare că tatăl nu împiedică întâlnirea copiilor cu mama, dar că cei mici nu vor s-o vadă pentru că se tem de ea în urma bătăilor primite, mama învățată de vecina ei, avocata Poinar Irina face o plângere penală pentru alienare parentală, pe care polițiștii Dana Diugan și Alin Tuducea și-o însușesc împreună cu procuroarea Antohi Gabriela și argumentează trimiterea în judecată printr-un rechizitoriu incredibil, prin care ignoră tot ce au constatat celelalte instanțe, care au dat copiii tatălui și i-au interzis mamei să se apropie de școala fetei.
Dariana, acum studentă la două facultăți de prestigiuexplică decizia dificilă de a se muta cu tatăl său, o schimbare ce i-a oferit ea și fratele său o viață în siguranță, departe de abuzurile materne. Povestea sa despre un trecut încărcat de violențe psihice și fizice, neglijențe și teroare domestică, evidențiază contradicțiile între realitățile ei și interpretările eronate ale instanțelor de judecată.
Pe lângă povestea lui Dariana, trebuie menționate și numele magistraților și polițiștilor implicați în această mizerie judiciară, ale căror acțiuni și decizii – intenționate sau nu – au contribuit la perpetuarea suferinței unei familii. Numele lor – Ioan Timiș, Anda Diana Ionescu, Denisa Didican, Șerban Rareș, Gabriela Antohi, Vladimir Muntean, Dana Diugan și Alin Tuducea – sunt acum legate de un caz ce presupune o eroare judiciară în lanț și o aplicare defectuoasă a legii.
Cazul familiei din Oradea subliniază încă o dată necesitatea revizuirii modului în care ‘alienarea parentală’ este interpretată și folosită în instanțele de judecată. Poveștile de viață ale celor implicați, in special a copiilor, trebuie tratate cu delicatete, discernământ și o înțelegere profundă a dinamicii familiale, pentru a preveni repetarea unor drame similare. Justiția adevărată trebuie să pună pe primul loc bunăstarea și siguranța copiilor, evitând decizii care au potențialul de a afecta ireversibil destinele celor mai fragili dintre noi.
2 thoughts on “Drama familiei Talpoș. Are cuvântul victima!”
Comments are closed.