Febra votanților de extremă dreapta: O analiză a feminismului liberal
În ultimele decenii, Europa a fost martora unei schimbări semnificative în peisajul politic, cu o migrație a alegătorilor de la partidele tradiționale către formațiuni populiste de extremă dreapta. Această tendință a fost analizată recent într-un studiu realizat în cadrul proiectului UNTWIST, coordonat de Universitatea spaniolă Pablo de Olavide și finanțat de Uniunea Europeană. Studiul, parte a programului Horizon Europe, a implicat 18 grupuri de discuții din țări precum Spania, Regatul Unit, Germania, Danemarca, Ungaria și Elveția, având ca subiecți persoane care au votat anterior pentru partidele tradiționale și care au optat pentru extrema dreaptă la ultimele alegeri.
Un aspect central al acestui studiu este ipoteza „pierzătorilor globalizării”, care sugerează că o parte a populației, afectată de efectele negative ale globalizării, își îndreaptă frustrările către partidele tradiționale, pe care le consideră responsabile pentru neîmplinirea cerințelor lor legate de locuri de muncă și locuințe. Această schimbare de vot este însoțită de un sentiment de „oboseală a emancipării” în rândul femeilor, care se simt presate să se integreze în forța de muncă, în timp ce își asumă și responsabilitățile de îngrijire a copiilor.
Coordonatoarea științifică a UNTWIST, Antonia Ruiz, subliniază că, deși alegătorii „moderați” au o evaluare pozitivă a progreselor feminismului liberal, ei critică tendințele actuale ale acestei mișcări. Această ambivalență reflectă o frustrare profundă față de modul în care partidele tradiționale abordează problemele sociale și economice, lăsând un gol care este exploatat de partidele emergente de extremă dreapta, care promovează discursuri împotriva egalității de gen.
În ceea ce privește economia, bărbații exprimă critici severe la adresa legislației muncii și a relațiilor de muncă, în timp ce femeile subliniază insecuritatea economică și cer condiții de muncă mai bune. Ambele sexe sunt de acord că este „nedrept” ca anumite grupuri sociale să beneficieze de ajutoare publice, ceea ce reflectă o nemulțumire generalizată față de sistemul politic actual.
Studiul concluzionează că votul pentru partidele de extremă dreapta este mai degrabă un act expresiv decât unul instrumental, având ca scop pedepsirea partidelor tradiționale, fără a se aștepta ca acest vot să aducă o îmbunătățire a situației lor. Ruiz afirmă că partidele tradiționale nu reușesc să reprezinte adecvat nevoile sectoarelor vulnerabile ale populației, ceea ce creează o oportunitate pentru partidele de extremă dreapta să își consolideze influența.
În concluzie, analiza febrei votanților de extremă dreapta în Europa scoate în evidență complexitatea relației dintre feminismul liberal și politicile tradiționale, evidențiind nevoia urgentă de a aborda problemele economice și sociale într-un mod care să răspundă cu adevărat nevoilor cetățenilor.