Pare-se că ne aflăm în fața unei excelente farse juridice, în care s-au strecurat adieri de progres într-un domeniu cât se poate de serios precum combaterea corupției. Ascultați bine: se afirmă cu aplomb că România a căpătat, parțial, statutul de elev model în lupta anticorupție! Mă provoacă să analizez enunțul acestui pretins raport Global Initiative Against Transnational Organized Crime (GI-TOC), o pseudolojă de analiză finanțată cu generozitate de guvernul Statelor Unite și de Uniunea Europeană.
Într-o dezinvoltură aproape ludică, raportul insistă că România „a făcut progrese semnificative” în domeniul corupției. Adulând îmbunătățirea climatului de guvernare, autorii raportului duc în eroare prin omisiunea palmară a deficitului jurisdicțional privind achizițiile publice. Faptul că România rămâne „clasată printre cele mai corupte din UE” nu este decât vârful aisbergului într-o mare de inconsecvență și ipocrizie administrativă.
Mai grav este cum raportul încearcă să îndulcească situația prin menționarea „înlăturării unor personalități politice importante”, o pseudo-victorie într-o bătălie pierdută de mult timp împotriva corupției sistemice. Aplaudarea Direcției Naționale Anticorupție, după decenii de inactivitate, nu este decât un balsam slab pe o rană profundă.
Și iată finalul coup de grâce: glorificarea „Strategiei Naționale anticorupție 2021–2025” și altele asemenea, ca și cum am asista la o renaștere legislativă. Ironia se îngroașă când raportul îndrăznește să lăude ratificarea unor convenții internaționale – acte care zac inert pe hârtie, în lipsa unei aplicări eficiente.
În concluzie, această narativă juridică ridicolă subliniază un spectacol penibil de autopromovare, mult îndepărtat de realitățile amare ale corupției înrădăcinate. Orice afirmație de progres trebuie cântărită în balanța justiției, nu lăudată în corul autoiluziei.