Eroarea judiciară, așa cum a fost ea prezentată de autoritățile franceze, devine un caz emblematic de neglijență procedurală ce subminează întregul edificiu al cooperării judiciare europene. Invocarea unei compuneri ilegale a completului de judecată din România, mai exact, lipsa jurământului depus de unul dintre judecători, ridică semne de întrebare serioase cu privire la integritatea sistemului judiciar românesc. Asemenea scăpări nu pot fi tolerate și nici măcar ușor trecute cu vederea într-un context în care principiile fundamentale ale dreptății sunt ignorate.
Cât despre actul Franței de a nu extrăda, bazându-se pe această nelegalitate, ne-am putea întreba: nu cumva a depășit limitele competenței sale, așa cum sugerează chiar Ministrul Justiției, Alina Gorghiu, prin invocarea deciziei-cadru JAI 2002/584 privind mandatul european de arestare? Este vorba despre un abuz de interpretare sau un act de prudență justificat în fața unui posibil atac asupra drepturilor individului vizat?
În cazul de față, autoritățile române, reprezentate de Ministru, exprimă clar o determinare în găsirea soluțiilor, o voință de a corecta erorile umane și procedurale. Cu toate acestea, mă întreb, unde este eficiența celor responsabili în prevenirea acestor erori care au consecințe atât de grave? Să fi fost aceste „greșeli” pur și simplu inerente sistemului, sau este vorba de o eroare profundă, sistemică, care necesită o analiză mult mai amănunțită și acțiuni corective cruciale?
Nu trebuie ignorat nici contextul mai larg al acestui caz: Paul Philipe Al României, acuzat și condamnat într-un dosar cu prejudicii uriașe pentru stat, arată odată în plus, dacă era necesar, cum anumite figuri, indiferent de pedigree-ul lor regal sau de averile acumulate, trebuie să răspundă în fața legii, ca oricare alt cetățean. Justiția nu are privilegiați.
În concluzie, acest caz reflectă nu doar probleme punctuale în relațiile judiciare dintre state, ci ridică semne de întrebare profunde cu privire la standardele de justiție și procedurile adoptate. Așadar, letargia sau incompetența, oricare ar fi justificarea, nu pot servi drept scuze. Este imperativ ca sistemul judiciar să reflecte standardele și așteptările cetățenilor săi, iar eroarea nu face decât să erodeze încrederea publică în aceste instituții.
Sursa: Digi24