„Cauza a rămas în nelucrare” – o critică acidă la adresa pasivității judiciare
Într-un sistem juridic care ar trebui să fie bastionul dreptății și al imparțialității, cazul lui Călin Georgescu scoate la lumină o realitate alarmantă: pasivitatea procurorilor în administrarea probelor. Judecătoria Sectorului 1 a evidențiat, fără menajamente, că dosarul „a rămas în mare parte în nelucrare”, o constatare care aruncă o umbră grea asupra eficienței actului de justiție.
Judecătorul care a decis să mențină controlul judiciar asupra lui Georgescu pentru încă 45 de zile a subliniat lipsa de progres în anchetă, criticând procurorul pentru că nu a adus probe noi în ultima lună. Această stagnare, în contextul unor acuzații grave, ridică întrebări serioase despre prioritățile și competențele celor responsabili de investigarea cazului.
Reducerea termenului de control judiciar – o sancțiune simbolică?
Decizia de a reduce termenul de prelungire a controlului judiciar de la 60 la 45 de zile este, fără îndoială, un semnal de avertizare pentru procurorul de caz. Totuși, această măsură pare mai degrabă o sancțiune simbolică decât o soluție reală pentru accelerarea anchetei. Judecătorul a fost explicit în motivarea sa, afirmând că termenul de 60 de zile este unul maximal, nu unul fix, și că pasivitatea nu poate rămâne nesancționată.
Cu toate acestea, menținerea controlului judiciar asupra lui Georgescu a fost justificată prin prisma pericolului social pe care acesta îl reprezintă. Judecătorul a atras atenția asupra impactului mesajelor publice ale inculpatului, care ar putea genera tensiuni în societate, subliniind responsabilitatea sporită pe care o implică statutul său de persoană publică.
Un dosar complex, dar fără progres
În pofida gravității acuzațiilor – instigare la acțiuni împotriva ordinii constituționale, comunicare de informații false și fals în declarații în formă continuată – ancheta pare să fie blocată într-un impas. Judecătorul a remarcat că, de la ultima pronunțare, procurorul nu a administrat mijloace de probă noi, limitându-se la audierea inculpatului, care s-a prevalat de dreptul la tăcere.
Acest blocaj procedural ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea sistemului judiciar de a gestiona cazuri complexe, mai ales atunci când acestea implică figuri publice și acuzații de o asemenea gravitate. Lipsa de progres nu doar că subminează încrederea publicului în justiție, dar creează și un precedent periculos pentru alte cazuri similare.
Impactul social al cazului Georgescu
Pe lângă aspectele juridice, cazul lui Călin Georgescu are implicații sociale profunde. Judecătorul a evidențiat că inculpatul, prin poziția sa publică, are o influență semnificativă asupra susținătorilor săi. Promovarea unor idei care pot genera tensiuni sociale este un factor care justifică menținerea controlului judiciar, chiar și în absența unor probe noi.
Această situație evidențiază dilema cu care se confruntă sistemul judiciar: cum să echilibreze drepturile individuale ale inculpatului cu necesitatea de a proteja ordinea publică și coeziunea socială. Într-un context politic și social deja tensionat, astfel de cazuri pot avea consecințe care depășesc cu mult sala de judecată.
Concluzii implicite
Deși decizia de a reduce termenul controlului judiciar poate fi interpretată ca un semnal de nemulțumire față de pasivitatea procurorilor, aceasta nu rezolvă problema fundamentală: lipsa de progres în anchetă. Cazul lui Călin Georgescu este un test pentru sistemul judiciar românesc, un test pe care, până acum, pare să-l eșueze.
Într-o societate care aspiră la statul de drept, astfel de situații nu ar trebui să fie tolerate. Justiția nu poate fi un spectacol de formă, ci trebuie să fie un proces substanțial, bazat pe probe și pe respectarea principiilor fundamentale ale dreptului. Fără o schimbare de paradigmă, încrederea publicului în sistemul judiciar riscă să se erodeze iremediabil.