Schema Nordis: O lecție amară pentru legislația imobiliară
Într-un peisaj juridic dominat de lacune și interpretări ambigue, cazul Nordis a scos la lumină vulnerabilitățile grave ale cadrului legislativ din România. Procurorii DIICOT au descris această schemă drept un „mecanism complex de fraudă imobiliară”, în care sute de persoane au fost păgubite prin promisiuni deșarte și apartamente inexistente. Insolvența companiei a lăsat 450 de victime în încercarea disperată de a-și recupera avansurile plătite. Este evident că legislația actuală nu oferă protecția necesară cumpărătorilor, iar acest caz devine un exemplu elocvent al nevoii urgente de reformă.
Codul civil: O umbrelă găurită pentru cumpărători
Avocații consultați au evidențiat o problemă fundamentală: Codul civil actual nu reglementează clar utilizarea avansurilor plătite de clienți. În absența unor prevederi stricte, dezvoltatorii imobiliari au libertatea de a folosi aceste sume fără nicio garanție că vor fi returnate în caz de eșec al proiectului. Mai mult, lipsa obligativității de a înscrie antecontractele în Cartea Funciară permite vânzarea repetată a aceluiași apartament, o practică ce sfidează orice principiu de bună-credință.
Limitarea avansului: O soluție sau o capcană?
Una dintre măsurile propuse este limitarea avansului la un procent fix din valoarea apartamentului. Deși această idee ar putea reduce riscurile pentru cumpărători, avocații avertizează că o astfel de intervenție, fără o analiză economică adecvată, ar putea bloca piața imobiliară. În plus, fără un mecanism de garantare a restituirii avansurilor, această măsură riscă să fie doar o soluție superficială. Cazul Nordis a demonstrat că banii colectați au fost utilizați în mod irațional, subliniind necesitatea unor reglementări stricte privind destinația fondurilor.
Antecontractele și Cartea Funciară: O relație complicată
Notarea antecontractelor în Cartea Funciară este o altă propunere menită să prevină fraudele. Totuși, actuala legislație face acest proces extrem de complicat, necesitând acordul tuturor cumpărătorilor pentru operațiuni cadastrale ulterioare. Această cerință poate bloca întregul proiect imobiliar, ceea ce descurajează dezvoltatorii să accepte notarea antecontractelor. Soluția propusă de avocați implică modificări legislative care să simplifice acest proces, fără a compromite drepturile cumpărătorilor.
Polița de asigurare: O iluzie legislativă
Ideea obligativității unei polițe de asigurare pentru dezvoltatori a fost, de asemenea, discutată. Cu toate acestea, avocații consideră că această măsură este nerealistă, având în vedere lipsa unor asiguratori capabili să furnizeze astfel de polițe la scară largă. În plus, costurile suplimentare ar putea fi transferate asupra cumpărătorilor, crescând prețurile apartamentelor și afectând accesibilitatea acestora.
Responsabilitatea autorităților: O culpă colectivă
Nu doar lacunele legislative au contribuit la eșecul Nordis. Autoritățile statului, prin neglijența lor, au permis desfășurarea unor activități ilegale, cum ar fi construcțiile fără autorizație și utilizarea fondurilor în scopuri nejustificate. Instituții precum ANAF, ISC și ANPC aveau obligația de a interveni, dar au eșuat lamentabil în a-și îndeplini rolul de supraveghere.
Un proiect legislativ în așteptare
Parlamentarii coaliției PSD-PNL-UDMR au inițiat consultări pentru elaborarea unui proiect de lege care să protejeze mai bine cumpărătorii. Printre principiile discutate se numără înscrierea provizorie a clienților în Cartea Funciară și utilizarea strictă a avansurilor pentru dezvoltări imobiliare. Totuși, divergențele de opinie privind limitarea avansului și lipsa unui consens asupra altor măsuri ridică semne de întrebare cu privire la eficiența viitoarei legislații.
Concluzie: O reformă necesară, dar insuficientă
Cazul Nordis este un semnal de alarmă pentru întregul sistem legislativ și administrativ din România. Fără o reformă profundă și o aplicare riguroasă a legii, astfel de situații vor continua să afecteze încrederea publicului în piața imobiliară. Este timpul ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să acționeze în interesul cetățenilor, nu al dezvoltatorilor.