Epurarea simbolurilor sovietice: O linie neclară între istorie și prezent
În Riga, capitala Letoniei, un proces de înlăturare a simbolurilor nedorite ale ocupației sovietice a început să șteargă urmele istoriei. În ultimii ani, orașul a eliminat trei statui semnificative: una a comandantului militar rus Michael Andreas Barclay de Tolly, care a servit în Rusia Imperială, și două ale scriitorilor letoni Sudrabu Edžus și Andrejs Upīts, ambii percepuți ca susținători fervenți ai regimului sovietic. În plus, un monument dedicat poetului rus Alexandr Pușkin a fost de asemenea înlăturat. Aceste acțiuni au ridicat întrebări esențiale: Cum s-a ajuns de la soldați sovietici, la poeți și scriitori naționali și, mai ales, este nevoie de acest lucru?
Monumentele: Arme de control sau lecții de istorie?
Regimul sovietic a folosit monumentele ca mijloc de control asupra teritoriilor ocupate și de impunere a ideologiilor sale. În Riga, după mai mult de trei decenii de dezbateri aprinse, orașul a demontat cel mai înalt monument sovietic din țările baltice – un obelisc de 79 de metri, numit „Monumentul Ocupantului” sau „Monumentul Victoriei”, în funcție de cine întreabă. Acest obelisc a devenit un loc unde oamenii – în principal de etnie rusă – comemorau 9 mai, cunoscut drept „Ziua Victoriei”. În timp ce o parte din societate celebrează „marea victorie” a Uniunii Sovietice asupra regimului nazist, pentru letoni această zi marchează dureros începutul ocupației sovietice.
Dezbaterea: Să desființăm sau să păstrăm?
În prezent, Letonia se confruntă cu o dilemă: să desființăm complet manoperele sovietice, sau să le păstrăm ca lecție istorică și realitate? Un argument-cheie pentru păstrarea monumentelor contestate este că ele servesc drept lecții de istorie, amintindu-ne de un trecut pe care nu trebuie uitat. Totuși, este destul de dificil să evaluăm atitudinea fiecărui personaj față de Letonia, luând în considerare contribuțiile lor culturale, iar găsirea unei soluții rămâne complicată.
Colonialism, sclavie și ocupație: O poveste comună
Discuțiile din Letonia rezonează cu dezbaterea occidentală despre colonialism și sclavie. Odată cu ascensiunea mișcării Black Lives Matter în 2020, multe statui care glorifică sclavia au fost înlăturate în SUA, în timp ce în Marea Britanie au fost demolate unele monumente colonialiste, în ciuda rezistenței locale. În ambele contexte – rasism sau ocupație – nu există un răspuns clar dacă ar trebui distruse sau păstrate. Ceea ce este sigur, însă, este că greutatea simbolică a monumentelor a aprins dezbateri esențiale despre ceea ce este corect sau greșit în prezent, schimbând accentul spre drepturile omului.
Sursa: Euractiv.ro