Criza politică prelungită amenință stabilitatea economică a României
Continuarea crizei politice crește semnificativ probabilitatea declanșării unei crize severe în România, avertizează profesorul universitar Cristian Socol. De doi ani, țara se confruntă cu o instabilitate politică persistentă, care afectează grav economia și societatea. Pierderea stabilității politice este un factor important luat în considerare de creditori, agențiile de rating, instituțiile europene și partenerii strategici. Adâncirea instabilității politice și slăbirea rezilienței instituționale sunt descrise drept exemple de manual în atacurile hibride.
Scenariul alegerilor anticipate ar putea acutiza criza economică și socială, fără a rezolva ecuația politică. Costurile ar include de la creșterea probabilității de a intra în criză de lichiditate până la pierderea relevanței geopolitice, polarizând societatea și punând o povară suplimentară pe categoriile vulnerabile și pe o clasă mijlocie tot mai subțire.
Instituțiile de stabilizare, aproape de epuizare
Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Consiliul Fiscal și alte instituții strategice au menținut funcționalitatea economiei, dar energia se epuizează, instrumentele își pierd eficacitatea, iar resursele de intervenție se împuținează. De nouă luni, algoritmii de avertizare timpurie semnalează riscuri tot mai mari, iar mecanismele de stabilizare automată devin tot mai greoaie.
Indicatorii de vulnerabilitate externă și internă se deteriorează: adecvarea rezervelor internaționale, acoperirea deficitului de cont curent, dinamica investițiilor străine directe, potențialul economic, competitivitatea, dezindustrializarea și pierderea capitalului uman din industrie. Toate acestea pe fundalul unui mediu macroeconomic extern incert, cu costuri istorice de finanțare în țări dezvoltate și deficite ridicate.
Stresul social și percepția publică
Stresul social se amplifică peste nivelul prag de alertă, pe fondul polarizării accentuate de măsurile de austeritate din ultimul an, așezate preponderent în spatele celor cu venituri reduse. Clasa de mijloc se micșorează spre cote irelevante. Sondaje realizate în septembrie 2026 de INSCOP, CURS și AVANGARDE arată că între 76,5% și 88% dintre români cred că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.
Românii nu mai percep că există o majoritate politică care conduce rațional și luptă pentru a împinge economia și societatea înainte. Conștiința publică vede prea mult scandal, prea multă gălăgie, prea mult haos. Lipsesc obiective strategice agreate consensual: relansarea economică, stoparea creșterii prețurilor, politică industrială activă, aderarea la OCDE, absorbția fondurilor europene, acces echitabil la educație, sănătate și cultură.
Scenariul unei crize severe
Într-o criză severă, deteriorarea gravă a indicatorilor macroeconomici și sociali are loc fulminant, în câteva săptămâni până la trei luni. Mecanismul implică patru etape: șocul politic cu incertitudine instituțională și creșterea primelor de risc; căderea de rating, intrarea în junk și dificultăți de finanțare; contagiunea spre economia reală cu reducerea investițiilor, insolvențe și șomaj; tensiuni sociale cu scăderea puterii de cumpărare, proteste și greve.
România nu este membră a Zonei Euro pentru a beneficia de mecanisme de salvare și nu a reușit să negocieze un mecanism de stabilizare a costurilor de împrumut, precum Italia, Portugalia, Spania, Irlanda și Grecia. Țările din proximitatea războiului din Ucraina au fost lăsate să se descurce singure, fiind lovite economic, financiar și energetic, potrivit Comisiei Europene.
Soluții propuse
Rezolvarea crizei politice cât mai rapid, cu un guvern cu susținere largă în Parlament, este considerată prioritară. Alte măsuri includ rectificarea bugetară rapidă, prezentarea bugetului pe 2027 cu menținerea traiectoriei de consolidare, schimbarea modelului de consolidare prin reducerea deficitului și stimularea PIB, sprijin țintit pentru economie, implementarea accelerată a schemelor de ajutor de stat, creșterea lichidității, program pentru producție energetică și prețuri corecte, reducerea cu 25% a avizelor și autorizărilor, indexarea pensiilor, Legea Salarizării Unitare, absorbția integrală a fondurilor europene, fundamentarea Planului de Parteneriat Național și Regional 2028-2034, calendar clar pentru reducerea impozitării muncii, criterii de performanță pentru ANAF și ITM și finalizarea aderării la OECD.
Fără aceste măsuri, România s-ar confrunta cu o criză severă cu efecte dramatice, iar revenirea ar fi dificilă, în cel puțin șase ani.