Decizia Curții de Apel București privind cazul Viorel Pașca
Curtea de Apel București a stabilit că Viorel Pașca, împreună cu soția sa, Florica Pașca, și cei trei fii ai lor, vor fi cercetați în libertate, după ce cererea DIICOT de arestare preventivă a fost respinsă. Această hotărâre a fost luată pe data de 2 iulie 2026 și este definită ca fiind una definitivă, ceea ce înseamnă că nu va mai putea fi contestată.
Potrivit avocaților familiei Pașca, decizia este considerată o „victorie totală” în fața acuzațiilor grave formulate împotriva lor, subliniind principii fundamentale ale dreptului, precum drepturile și libertățile fiecărei persoane. Avocatul Răzvan Doseanu a declarat că acest caz nu ar trebui să fie judecat în fața opiniei publice, ci exclusiv în cadrul sălilor de judecată, pentru a asigura un proces echitabil.
Motivația instanței
Minuta instanței arată că propunerea de arestare preventivă formulată de PICCJ-DIICOT a fost respinsă, iar decizia instanței inițiale, care punea inculpații sub control judiciar, a fost desființată. Instanța a confirmat, de asemenea, obligația de a păstra cheltuielile judiciare stabilite anterior.
În acest context, Viorel Pașca a afirmat că nu își regretă activitatea de douăzeci de ani în sprijinul persoanelor defavorizate, declarație făcută în fața judecătorilor, subliniind că a acționat mereu cu bune intenții, având conștiința împăcată.
Informații suplimentare
Decizia instanței vine pe fondul unui dosar care investighează o rețea de trafic de persoane în județul Bihor, acuzată de exploatarea unor grupuri vulnerabile. Se afirmă că rețeaua a fost condusă, începând din 2020, de către Viorel Pașca și familia sa, sub masca unei organizații caritabile care nu respecta reglementările legale necesare pentru a oferi servicii sociale.
Familia Pașca, inclusiv soția sa și coordonatoarea activităților de la azilele implicate în scandal, a fost reținută inițial, iar acum a fost eliberată de sub orice măsură de control judiciar. Această evoluție a stârnit reacții variate, avocatii și susținătorii lor insistând pe ideea că justiția trebuie să se bazeze pe probe concrete, nu pe percepții sau pe presiunea mediatică.