Ungaria și Olanda: O încercare de a submina politica de azil a UE
Într-o mișcare care a stârnit controverse, guvernele Ungariei și Olandei au solicitat recent o excepție de la regulile UE privind procedurile comune de azil. Această solicitare, care a fost anunțată de ministrul ungar pentru Afaceri Europene, Janos Boka, și de ministrul olandez pentru migrație, Marjolein Faber, a fost justificată prin necesitatea unor controale naționale mai stricte asupra migrației pentru a proteja serviciile publice și suveranitatea.
Un efort comun pentru o poziție dură în politica de azil
Guvernele Ungariei și Olandei, ambele având în componență partide de extremă dreapta, își unesc forțele pentru a exercita presiuni asupra Comisiei Europene și a celorlalți membri UE. Scopul lor declarat este de a adopta o poziție dură în politica de azil, cu Marjolein Faber dorind să stabilească „cea mai dură politică de migrație din toate timpurile” în Olanda.
Ungaria: O încălcare a legii europene?
În ciuda obligației de a respecta legislația europeană, Ungaria a respins pactul UE privind azilul și a refuzat să-l pună în aplicare. Această atitudine a fost condamnată de Curtea Europeană de Justiție, care a declarat ilegală practica Ungariei de a refuza cererile de azil la graniță. În ciuda amenzilor impuse de instanță, premierul ungar Viktor Orban a declarat public că nu intenționează să plătească aceste amenzi.
Criza migrației: o ficțiune?
În ciuda retoricii alarmiste, datele Eurostat arată că Ungaria a primit doar 30 de cereri de azil în 2023, având cei mai puțini solicitanți de azil din toate țările UE în raport cu populația. Olanda, de asemenea, se află sub media UE, cu 38.000 de cereri de azil în 2023. Aceste cifre ridică întrebări cu privire la adevărata natură a „crizei migrației” invocate de guvernele Ungariei și Olandei.
Implicațiile unei renunțări la procedurile de azil
Dacă Olanda ar decide să închidă granițele migranților după o renunțare la procedurile de azil, este probabil ca acești oameni să rămână în țări precum Belgia sau Germania. Aceasta ar putea duce la probleme cu vecinii europeni, ceea ce ar face ca această mișcare să fie nu doar controversată, dar și potențial dăunătoare pentru relațiile Olandei cu restul UE.
Un gest simbolic?
În ciuda retoricii puternice, modificarea tratatelor europene este un proces îndelungat care necesită aprobarea tuturor statelor membre și a Parlamentului European. Prin urmare, solicitarea guvernului olandez poate fi văzută mai degrabă ca un gest simbolic decât ca o acțiune cu adevărat practică. Europarlamentara Birgit Sippel a declarat că scrisoarea guvernului olandez rămâne „pur simbolică”.
Sursa: Euractiv.ro