Subfinanțarea educației și culturii: o criză perpetuată
Declarațiile Nataliei Intotero, ministrul Culturii, scot la lumină o realitate amară: subfinanțarea cronică a educației și culturii a condus la o societate dezbinată, lipsită de coeziune și direcție. Într-o epocă în care educația ar trebui să fie pilonul central al dezvoltării, România continuă să sufere de pe urma unor politici financiare insuficiente și incoerente.
Creșterea bugetului educației: un impact întârziat
Deși bugetul educației a început să crească în ultimii doi ani, apropiindu-se timid de pragul de 6% din PIB, ministrul Intotero avertizează că efectele acestor investiții vor deveni vizibile abia peste 10-15 ani. Această întârziere subliniază complexitatea transformărilor necesare în sistemul educațional, dar și lipsa unei viziuni strategice pe termen scurt.
Proiecte culturale în umbra unui buget infim
Cu un buget al Ministerului Culturii de doar 0,07% din PIB, Natalia Intotero a evidențiat câteva inițiative menite să compenseze această insuficiență cronică. Printre acestea se numără restaurarea Conacului Mocioni din județul Timiș, o investiție de peste 2,5 milioane de euro, și reevaluarea manuscriselor istorice din Biblioteca Batthyaneum. Totuși, aceste proiecte, deși valoroase, sunt doar picături într-un ocean de nevoi culturale neacoperite.
„Anul Brâncuși” și apelul către specialiști
În contextul inițiativei de a declara anul 2026 drept „Anul Brâncuși”, ministrul a lansat un apel către specialiști pentru a propune proiecte care să pună în valoare operele sculptorului. Această inițiativă, deși binevenită, ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea și impactul pe termen lung al unor astfel de demersuri punctuale.
Un viitor incert pentru educație și cultură
Declarațiile ministrului Intotero reflectă o realitate dureroasă: fără o finanțare adecvată și o strategie coerentă, educația și cultura vor continua să fie sacrificate pe altarul indiferenței politice. Într-o societate în care aceste domenii ar trebui să fie priorități naționale, ele rămân în continuare marginalizate, cu consecințe grave asupra coeziunii sociale și identității naționale.