Ilie Bolojan, amintiri din decembrie 1989: „Oamenii au fost acolo la ordin”
Fostul premier Ilie Bolojan a rememorat, într-un podcast, momente trăite în decembrie 1989 la Timișoara, când era student în anul II la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia”, astăzi Universitatea Politehnica Timișoara. El a povestit că, în acele zile, complexul studențesc în care locuia, căminul 15, a fost evacuat, iar studenții au fost trimiși acasă pentru a nu se alătura mulțimii de nemulțumiți.
Bolojan și-a amintit o imagine din zilele revoluției: un lanț de militari, iar în spatele lor un rând de oameni din Ministerul de Interne și, mai departe, un lanț de civili. Potrivit acestuia, persoanele din spatele militarilor erau îmbrăcate în haine civile, dar se putea observa că aveau un rang. „Asta a fost expunerea. Oamenii au fost acolo, cum să vă spun, «la ordin»”, a declarat Bolojan.
El a adăugat că militarii aflați în termen au fost trimiși în prima linie și a subliniat că fiecare poartă o răspundere pentru faptele sale. Bolojan a menționat că el însuși s-a aflat de cealaltă parte a evenimentelor.
Discuția a atins și tema responsabilității politice. Bolojan a apreciat că ar fi fost necesară adoptarea unei legi a lustrației în anii ’90, pentru clarificarea situațiilor în care au existat responsabilități, explicând că zonele ambigue fac lucrurile mai complicate. O astfel de lege a fost adoptată de Parlament în 2012, cu 167 de voturi „pentru” și patru abțineri, însă a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională.
Declarațiile vin în contextul unei investigații jurnalistice care susține că actualul șef al Serviciului de Protecție și Pază, Lucian Pahonțu, ar fi făcut parte din trupele de represiune ale regimului Ceaușescu.
Timișoara a fost declarată primul oraș liber de comunism pe 20 decembrie 1989, după aproximativ patru zile în care cetățenii au ieșit în stradă, muncitorii din fabrici au mărșăluit pe principalele artere, iar armata și miliția au împușcat civili și au adus tancurile în oraș. O delegație formată din 13 reprezentanți ai muncitorilor, între care se afla și Ioan Savu, a negociat cu trimisul lui Ceaușescu la Timișoara, premierul de atunci, Constantin Dăscălescu. După mai multe ore de negocieri la Comitetul Județean de Partid, revendicările poporului au fost notate și predate Consulatului Iugoslav, iar Dăscălescu s-a întors ulterior la București.