„`html
DOSARUL AZILELOR ILEGALE: CUM ACȚIONA REȚEAUA CONDUSĂ DE PAȘCA
Într-o cercetare amplă, autoritățile au descoperit cum rețeaua condusă de Viorel Pașca a exploatat persoane vulnerabile în azilele ilegale din Bihor. O analiză a pașilor urmați de această rețea relevă faptele îngrijorătoare desfășurate sub masca asistenței sociale.
Familia Pașca a început încă din 2006 să adăpostească peste 3.300 de persoane fără locuință sau aparținători. Din acestea, mai mult de 1.000 au decedat, iar demersurile inițiate pentru grefarea acestor persoane erau realizate fără consimțământul lor, prin intermediul instituțiilor statului care argumentau că nu au capacitate logistică pentru a le îngriji.
Metoda de operare a rețelei
Viorel Pașca a dezvoltat o metodă sofisticată, pe care a folosit-o pentru a atrage și a controla aceste persoane vulnerabile. Aceasta implica, printre altele, obținerea certificatelor de handicap pentru a accesa indemnizații și pensii, precum și înregistrarea domiciliilor acestora la adresele sale pentru a facilita încasările.
Procurorii DIICOT au interceptat discuții care revelau modul în care Pașca solicita anchete sociale care să susțină acțiunile sale ilegale. Se presupune că aceste anchete social nu reflectau adevărata situație a persoanelor adăpostite, iar în cazul în care nu existau resurse financiare de încasat, Pașca refuza primirea lor.
Exploatarea resurselor financiare
Odată ce persoanele erau preluate, Pașca se ocupa de gestionarea conturilor bancare deschise pe numele acestora, retrăgând bani din indemnizații și pensii, în timp ce victimele erau lăsate fără resurse sau informații despre drepturile lor.
Pînă în 2020, rețeaua a acumulat o sumă estimată la 13 milioane de lei din exploatarea acestor persoane. A fost semnalată o despăgubire de 9.000 de lei, folosită pentru achiziționarea de sicrie, care nu erau utilizate corect, ci păstrate pentru a fi utilizate ulterior.
Relațiile cu autoritățile și implicarea acestora
Asemenea abuzuri s-au petrecut cu o anumită complicitate a funcționarilor statului, care au permis derularea acestor activități ilegale. Există dovezi că anumiți funcționari au avut un rol activ în facilitarea acestor acte, ignorând gravitatea situației acestor persoane vulnerabile.
Viorel Pașca, care s-a prezentat ca un „bun samaritean”, a reușit să dobândească credibilitate și să își extindă rețeaua de control asupra celor vulnerabili, profitând de nevoile acestora și de deficiențele sistemului de asistență socială.
Concluzie
În final, cazul azilelor ilegale din Bihor reprezintă o emblemă a abuzurilor sistematice comise în numele asistenței sociale. Odată ce aceste crime au fost expuse, autoritățile sunt așteptate să acționeze ferm pentru a preveni astfel de situații în viitor și a asigura protecția efectivă a persoanelor vulnerabile.
„`